Treceți la conținutul principal

Scenarii

Aproapele tău are nevoie de iubire

Către Ziua mondială a persoanelor cu dezabilităţi

1.     Stimaţi  elevi  am să vă demonstrezi o piatră, o piatră obişnuită.

Violentul – a spart cu ea geamul;
Întreprinzătorul – a pus-o la temelia unei case;
Ţăranul – s-a aşezat pe ea să se odihnească;
Copii – s-au jucat cu ea;
Pentru soţul meu – este o amintire de la baştină;
Michel Angelo – a scos din ea cele mai formidabile sculpturi.
Care-i deosebirea?
Deosebirea este omul şi atitudinea lui.

2. În locul pietrei să ne închipuim un copil cu dezabilităţi de vedere, să discutăm ce vor face:
Violentul? Va lovi, îl va îmbrînci.
Întreprinzătorul? Poate-i găseşte ceva de lucru, îl ajută.
Ţăranul? Îl va lua de mînă să-l treacă strada, îi va da din ceea ce are.
Copilul? Va rîde de el. 

3.Oameni diferiţi au atitudine diferită şi nu totdeauna corectă faţă de aproapele
 Cineva vede rău, altul aude rău. Pe unul îl doare inima, altul are probleme de respiraţie. Astăzi foarte mulţi oameni suferă de alergie din cauza problemelor ecologice. Cineva-şi petrece toată viaţa în scaunul cu rotile.
Unor oameni le este necunoscută lumea sunetelor. Ei nu aud foşnetul frunzelor, nici susurul apei, ei nu cunosc glasul mamei

4. Lectura versurilor
Veniţi şi vedeţi: veţi stiga îngroziţi
Ah, ce tristă-i a lor viaţă!
Bisericile lor fără clopote,
Cîntecele lor fără muzică,
Gîndurile lor fără porţi,
Simţirile fără cuvinte,
Iar glasul li-i fără sunet!
Ah, ce tristă-i a lor viaţă!
Despre cine e vorba?

5. Ei nu vorbesc, ei nu aud, dar Dumnezeu i-a înzestrat cu o vedere şi simţire deosebită. În tările dezvoltate ale Europei funcţionarii din organizaţiile publice, medicii trebuie în mod obligatoriu să cunoască limbajul gesturilor pentru a comunica cu cei ce suferă de surditate sau sunt hipoacuzici. Noi doar trebuie să nu-i negăm, să fugim de ei, să încercăm a-i înţelege. Să învăţăm ale spune
 „Bună ziua !” în limbajul gesturilor

Alţi oameni nu văd florile, cerul, zborul păsărilor, chipul mamei, dar ei au aceiaşi inimă şi deseori creează cu mîinile lucruri pe care nu le poate face un văzător graţie sensibilităţii deosebite la degete ţi unui auz bine dezvoltat. Ce am putea face noi pentru ei?

6. La iniţiativa ONU din anul 2008 înrtreaga omenire marchează Ziua Mondială a persoanelor cu dezabilităţi. Nu este o zi de sărbătoare pentru ei, ci un motiv serios pentru noi toţi ca să ne gîndim la ei şi la comportamentul nostru. Este el corespunzător numelui de OM

7. Oamenii nu-s cum vrem noi, dar trebuie să-i iubim şi să-i ajutăm. E o chestie grea, dar care poate fi învăţată. Deseori oamenii sunt cruzi cu semenii lor, inclusiv şi copii. Să ascultăm cîteva texte literare.

8. Parada textelor:

Omul înger
Un copil era cocoşat(ghebos) şi era pururea luat în rîs de ceilalţi băieţi pentru cocoaşa lui, iar din pricina slăbiciunii sale era izgonit de la jocurile cele vesele ale copiilor. Bietul băiat nu trăia mult. Muri într-o dimeneaţă frumoasă de primăvară.   
Cînd să-l coboare însă în groapă în locul cocoaşei găsiră nişte aripi lungi de înger, cu care îşi lua zborul spre cer. Toţi se uitau miraţi pe urma lui şi se întrebau: cum a putut dintr-o cocoaşă aşa de urîtă să răsară nişte aripi atît de frumoase?
De obicei oamenii urîţi sunt mai buni la suflet şi posedă calităţi pe care nu le poate avea un om frumos.
Cei urîţi cîştigă inima oamenilor prin farmecul frumuseţei sufleteşti, ei găsesc mai lesne drumul bunătăţii .

Povestea ochilor (înscenare)

Autorul: A fost o dată o oarbă, care se ura pe ea însăşi. Mai ura ea toată lumea cu excepţia prietenului ei iubitor. El era întotdeauna gata s-o ajute.
Într-o zi i-a spus lui:
Fata : Dacă aş putea să văd m-aş căsători cu tine.
Autorul: Într-o zi cineva i-a dăruit o pereche de ochi. Cînd bandajele au fost scoase, ea a putut să vadă totul, inclusiv şi pe prietenul ei.
Prietenul: Acum că poţi vedea lumea, te căsătoreşti cu mine?
Fata: (Se uită la lung la ochii lui). Toată viaţa va trebui să mă uit la ochii tăi închişi? Nu, nu mă căsătoresc cu tine.
Autorul: Băiatul a plecat, iar a doua zi fata a primit o scrisoare.
Fata: (Citeşte). Să ai grijă de ochii tăi, draga mea, pentru că înainte să fie ai tăi au fost ai mei.
Autorul: Viaţa este un cadou. Înainte de a face ceva rău gîndeşte-te! Preţuieşte acest dar.



Demostene

Renumitul orator antic Demostene de mic copil se gîngîia şi avea un glas neplăcut. Copii rîdeau de el, nu-l primeau la joacă.
Demastene a auzit vorbind un orator vestit. Şi a hotărît să se facă orator. El, cu vocea lui? El cu gîngîitul lui? Dar a devenit. A muncit mult, a exersat mult. Se spune, că o dată şi-a ras jumătate de cap ca să nu poată ieşi afară. Stătea în casă, citea, alcătuia comunicării, vorbea, analiza, învăţa. Şi iar exersa. Cînd îi crescu părul şi-şi făcu o tunsoare frumoasă putu să vorbească frumos în faţa mulţimii. Iar mai apoi a fost reunoscut ca unul din cei mai mari oratori din lume.


9. Filmul „Puterea de a învinge”
Ce a-ţi văzut în film?
Cine sunt eroii filmului? Cum sunt ei?
Numiţi emoţiile şi gîndurile provocate de acest film?
La acest compartiment noi suntem mai buni ca ei?

10. Lectura textului „Sonata Lunii:

Într-o seară compozitorul Beethoven se plimbă prin parc şi fiindcă era obosit s-a aşezat pe o bancă. Cerul era senin şi înstelat, iar copacii păreau nişte siluete de uriaşi. În sufletul marelui artist începu să vibreze muzica nedesluşită. Cerul se lumină din ce în ce mai tare şi deodată sclipi o luminiţă care se mărea, aruncînd raze argintii printre frunzele copacilor.
-         Luna, răsare luna, spuse el fetiţei ce stătea cuminte şi tăcută pe aceeaşi bancă.
-         Da, răsare – murmură fetiţa încet.
-         Vezi cum străluceşte continuă el. Priveşte ce minunăţie! Acuşi se ridică pe cer, înconjurată ca o mireasă. Gata a biruit. E sus printre stele, crăiasă a stelelor, frumuseţe deplină şi fără asemănare.
O vezi! – spuse Beethoven, înfiorat întorcînd capul spre fetiţa de alături, dar ea stătea ci mîinile în poala rochiei sărăcăcioase şi privea în pămînt.
Mirat el spuse cu adîncă amărîciune. Oare cum pot sta unii nepăsători în faţa nemărginitei frumuseţi a naturii!
Nu-ţi place luna?
Atunci fetiţa ridică spre el capul şi faţa slăbită, tristă, udă de lacrimi, care în lumina lunii sclipeau ca nişte diamante.
Şi răspunde: „Eu n-o văd, sunt oarbă”.
O mîhnire grea l-a cuprins pe muzicant, - Iartă-mă, n-am ştiut, spuse el cu faţa împietrită.
Nu-i nimic, răspunse fetiţa zîmbind trist. Dacă aţi şti cît de mult doresc s-o văd, să mi-o închipui, dar în bezna din jur nu-i nimic.
Beethoven, care privea cerul, stelele, luna, cerîndu-l parcă ajutor, simţi în el o linişte mare şi în această linişte începu să picure sunete ca nişte stropi de apă vie. Se ridică, şi luînd fetiţa de mînă îi zice:
-         Vino, poate că în seara aceasta vei vedea luna. Acasă o aşeză pe un scaun, iar el la pian începu să aştearnă sunetele care-i veniră în minte în parc. Se revărsa o melodie ţesută din raza de lumini.
1
Beethoven întoarse capul spre fetiţă, întrebînd-o:
-         O vezi?
-         O văd! O văd! O văd... repeta copila cu obrazul luminat şi plin de lacrimi de bucurie. Aşa sa născut „Sonata Lunii”

11. Fiecare om este unical, irepetabil.
 Dumnezeu a pus în fiecare ceva deosebit. Un copil cu dezabilităţi mintale, căruia îi venea greu să citească şi să scrie, a crescut şi s-a aranjat la serviciu la o ospătărie. Îi plăcea mult profesia, vroia să fie bucătar. Muncea cu străduinţă, experimenta bucate noi. Şi ca să nu uite înscria reţetele. Îi venea greu dar el exersa ore în şir. Mai tîrziu scoase o carte de preparare a bucatelor. Iar astăzi cele mai mari restaurante din lume prepară bucatele propuse de el în această carte.
Iată ce poate omul, dacă are încredere în forţele proprii, îşi face un plan şi merge spre realizarea lui spunînd: Eu vreau! Eu pot! Eu voi reuşi!
Încercaţi şi voi.

12. Propun elevilor să răspundă la întrebarea:
DE ce întîlnirea noastră poartă genericul „Aproapele tău are nevoie de iubire”?

Cea mai importantă poruncă a lui Dumnezeu pentru oameni este: „Iubeşte-l pe aproapele tău”

13. .Jocul „Iubirea mea celui de alături

14.  Fiecare om îşi are locul şi menirea sa sub soare

Povestea şurubului

Un poet englez istorisea o poveste despre un şurub mic de tot într-un vapor enorm. El lega împreună cu alte şuruburi 2 table de oţel. Pe la mijlocul drumului spre Oceanul Indian îi veni şurubului să se clatine şi vroia să cadă. Şuruburile vecine îi ziseră, că de cade el o şterg şe ele. Şi alte şuruburi din jur voiră să se întindă puţin la odihnă. Cînd cele două table mari auziră, începură să-l roage pe şurub să stea pe loc. Vestea se duse pe întreaga corabie. Toate părţile ei erau pline de groază şi hotărîră să trimită o solie la şurubul neascultătăr. Şurubul văzînd atîta atenţie şi importanţă, mîndru hotărîră să rămînă la locul lui. Acest şurub credea, că dacă se dă la o parte e treaba lui, şi nu-l priveşte pe nimeni. Dar a trebuit să bage de seamă, că de pilda lui depinde soarta vaporului. Cea ce făcea el era de mare însemnătate pentru toate părţile vaporului. Dacă un şurub slăbeşte, toate celelalte scapătă şi pot duca la scufundarea vaporului, la jertfe, la falimentul companiei.
Aşa e şi cu oamenii, nu este nimeni neimportant. Fiecare îşi are locul şi menirea lui. Trebuie s-o recunoaştem şi s-o preţuim. Să preţuim, să iubim, să stimăm, să susţinem pe fiecare, care are nevoie.

15. Temă pentru acasă
Învaţă să dărui dragoste  aproapelui tău. Ascultă „Sonata Lunii”de Beethoven.

16. Poezia „Dacă ai un cuvînt de iubire”

Dacă ai un cuvînt de iubire
Să nu-l ascunzi în inimă,
Ci rupe-l, ca o creangă cu flori,
Spre lecuirea amarelor dureri,
Lumea e plină de ură
Şi-n juru-ne durerile mişună,
Un cuvînt, ce izvorăşte din inimă,

Tămăduieşte adesea o inimă.    

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Paste fericit si Hristos a Inviat!

Forme și metode de promovare a lecturii la Biblioteca Liceului Teoretic ”Mihai Eminescu” mun. Bălţi

Promovarea lecturii prin activități cultural-educative Scopul – promovarea celor mai interesante, mai importante cărți din diferite domenii, pe diferite teme. ·Săptămîna lecturii și a cărții ·Ore literare ·Expoziții de cărți ·Ora poveștilor ·Victorine ·Concursuri ·Jocuri literare ·Sinteze bibliografice

Expoziții de carte -o formă răspîndită încă în sec. XIX. După scopul și conținutul lor expozițiile se grupează în: Expoziții informaționale Scopul  - informarea sistematică a intrarilor noi. Expoziții tematice Scopul  - expunerea celor mai valoroase documente la o anumită temă.