Ghidul bibliotecarului


I. Catalogare, indexare 

Cotarea publicaţiilor şi Tabele de autori: suport didactic
                                                               
                                               
Repere

1.       Introducere
2.       Cotarea publicaţiilor
3.       Tabele de autori (Cutter)
4.       Tabele de autori. Instrucţiuni
5.       Tabele de autori  (Havkina)
                   
 Cuvinte cheie:

    Cota                                                      CZU       
    Cotare                                                   Ordine alfabetică
    Tabel de autori                                     Cutterizare
    Semn de autor                                      Ordine de cotare

                               
Cărţile sînt prietenii cei mai liniştiţi şi constanţi, 
                           consilierii cei mai accesibili şi înţelepţi şi profesorii cu
cea mai multă răbdare”        
(Charles W. Eliot)
 
1.     Introducere

Organizarea fondurilor în orice bibliotecă împune, de la început, stabilirea unui principiu conducător unitar în alcătuirea şi prelucrarea diferitelor colecţii. Nevoia de aranjare a cărţilor într-o ordine anumită, care să uşureze regăsirea lor, s-a concretizat o dată cu primele acumulări de fonduri , încă din antichitate.

Aşezarea după conţinut este, aşa dar, cel mai vechi sistem de organizare a fondurilor. Sub diferite forme, a dominat în toate marile biblioteci din lume. Unanimitatea cu care a fost considerat totdeauna drept cel mai bun sistem de aşezare, se datoreşte faptului că, publicaţiile care tratează aceeaşi temă sau teme similare se orînduesc unele lîngă altele.

În acest mod a apărut orînduirea cărţilor la raft conform cotei. Practicîndu-se un astfel de sistem de cotare, care utilizează indici universali datorită clasificării zecimale universale, şi cutterizării, se ajunge la o uniformizare generală  de aşezare, astfel cititorii, ca şi bibliotecarii, se pot orienta uşor în fondul bibliotecii. 
       
2.     Cotarea publicaţiilor

Cotarea publicaţiilor, ca operaţie de sine stătătoare, a apărut relativ tîrziu, atunci cînd funcţia cotei s-a precizat şi s-a delimitat faţă de aceea a numărului de inventar şi a indicelui de clasificare zecimală.

Cota este, aşadar, un instrument de aşezare şi regăsire.

Fiind un instrument de identificare a publicaţiilor, prima însuşire ce i se cere este precizia. Prin cotă trebuie să ne referim la o anumită publicaţie şi numai la aceea, precis şi fără dubiu. Ea se face concomitent cu stabilirea indicelui CZU şi fixarea vedetei, acestea fiind elementele care ghidează viitoarea aşezare a publicaţiilor.

Cotarea publicaţiilor reprezintă operaţiunea prin care se fixează locul fiecărui document în cadrul colecţiei din care face parte. Ordinea de cotare urmăreşte aşezarea publicaţiilor în rafturi (de la stînga la dreapta, de sus în jos).

3.     Tabele de autori (Cutter)

În afară de cota de raft, pentru o căutare mai eficientă şi mai rapidă, bibliotecile mai utilizează şi tabelele de autori. Există două tipuri de tabele: cu 2 cifre(Cutter) şi cu 3 cifre(Havkina), combinate cu cele din 2 cifre. Cele din 3 cifre sînt alcătuite în baza celor din 2 cifre.

Primele tabele de autori au fost alcătuite de savantul american, în domeniul biblioteconomiei, C. Cutter la sfîrşitul sec.19. Ele sînt utilizate  şi pînă în prezent în unele biblioteci din Rusia. Însemnarea numelui de autor după metoda lui se numeşte “cutterizare”. Acest bibliotecar a numerotat în tabele speciale, silabele iniţiale ale numelor posibile de autori. Aplicînd principiul de bază al clasificării zecimale, el a împărţit cu primul multiplu de zece (adică cu 100) silabele iniţiale ale fiecărei litere din alfabet, constituind astfel tabelele sale cele mai simple, tabelele cu 2 zecimale.

Pentru silabele ce lipsesc din tabele, el a prevăzut regula întrebuinţării silabei precedente.Tabelele se tipăresc în coloane verticale de două cifre, aşezate între două coloane de silabe, aparţinînd la două litere succesive:
                                  A şi B,  C şi D.
Astfel, coloana de numere zecimale din mijloc serveşte totodată pentru ambele coloane de silabe:  

                                  A     10    B                                   
                                 Aa    11    Ba                                  
                                 Abe  12    Bac                               
                                 Abr   13    Bach                             
                                Abu   14    Bad     
   
Tabelele de autori ale lui Cutter s-au răspândit în lumea întreagă, dobîndind o largă aplicare. Ele au fost, însă, modificate, dela ţară la ţară, după caracteristicile  fiecărei limbi  în parte, în care mereu alte silabe se întîlneau mai des în alcătuirea  numelor de familie.

O asemenea adaptare a fost făcută  şi pentru limba română de către Getta Elena Rally. În alcătuirea  tabelelor de faţă s-a avut în vedere atît repetarea mai deasă a anumitor nume, cât şi specificul românesc al unor familii de nume.
          Ex.:
                       Teo             37
                       Teodores   38
                       Teodori      39
                       Teodoru     40
                       Teodos        41
  
Iniţiala numelui autorului, urmată de numărul zecimal convenţional, luat din tabele, şi care reprezintă prima sau primele silabe ale numelui, constitue “semnul de autor”.
                    B20   adică   Bălcescu
                    E48   adică   Eminescu   

4.     Instrucţiuni pentru aplicarea  Tabelelor de autori

Instrucţiunile pentru aplicarea tabelelor de autori sînt identice  pentru documentele în lb. română, rusă şi în lb. străine, însă există şi excepţii pentru documentele în lb. străine.

1. Cărţile se aşază în rafturi, în interiorul diviziunilor, în ordine alfabetică, după numele autorului sau după primul cuvânt din titlul operelor anonime.

2. Semnul de autor. Semnul de autor este prescurtarea convenţională a numelui autorului sau a primului cuvânt din titlul operelor anonime.

El este format din litera iniţială a numelui autorului sau a primului cuvânt din titlul operelor anonime şi din cifrele corespunzătoare primelor silabe ale acestora. Aceste cifre sunt arătate în tabele la fiecare literă. Semnele de autor nu trebuie memorate, ele nu se pun din memorie, ci, se indică  numai cu ajutorul tabelelor.
    De ex., pentru numele Eminescu, semnul de autor va fi E48,compus din   litera E, care este iniţiala cuvântului Eminescu şi   numărul 48, care arată ordinea silabelor de început ale cuvântului Eminescu din  tabele. Ar fi greşit să se întrebuinţeze silabele Em (E46) sau Emi (E47); care au mai puţine litere ce   coincid cu numele Eminescu,  decât silabele Emin. Între Em şi Emin pot exista nume ca   Emanuel, Emilian şi altele.
 
Atunci, cînd documentele au mai mulţi de 3 autori, sau autorii lipsesc, semnul de autor va fi dat la titlul cărţii.
        Ex.:    “Managementul afacerilor pe Internet”    M20     

Dacă titlul începe cu un număr, semnul de autor se stabileşte după pronunţia lui în limba respectivă: „100 de ani de pace“: O10, conform pronunţiei „o sută“;  „15 histoires macabres“: Q 69, conform pronunţiei „quinze
       
În limbile străine, dacă documentele încep cu articolele hotărîte şi nehotărîte la cazul nominativ, articolele nu se iau în consideraţie, astfel semnul de autor se pune la cuvîntul următor.
                    în lb. engleză
              aticolul hotărît :   the
              articolele nehotărîte  a, an
           Ex.:  The American Tradition...                 A47                                                                  
                    A guide to capital…                         G95

                  în  lb. franceză
               articole hotărîte :     le, l’, la, les
               articole  nehotărîte :     un, une, des
           Ex.:  Le Memorial de Sainte-Helene           M54
                    L’independance de la Roumanie        I58  
                                                                  
                    în lb. germană
               articole hotărîte :   der, die, das
               articole nehotărîte :   ein, eine         
           Ex.: Der Aufbau einer Sozialen ...             A92

3. Ortografia cotei. Cota este alcătuită din indicele de clasificare zecimală şi din semnul de autor. Cota se scrie pe două rînduri : pe primul rînd, indicele de clasificare zecimală şi, de desubt, pe al doilea rînd, semnul de autor, despărţite printr-o linie orizontală, care nu este obligatorie.
         Ex .:  882
                  C34     Cehov, Anton   
    
4. Silabele ce nu figurează în tabele. Cînd la o literă oarecare, tabelele nu prevăd silaba după care urmează a se da semnul de autor, însemnarea se face după silaba precedentă.
       De ex., pentru un nume care începe  cu silaba Daf, ce lipseşte din
     tabele, semnul de autor se dă după silaba precedentă Dae.

5. Numele compuse. Pentru numele compuse, semnul de autor se dă după primul nume:
           G42     Gheorghiu-Dej, Gh.
            S17      Saltâcov-Scedrin, M.

6. Co-autorii. Dacă o operă este scrisă de doi sau de mai mulţi autori (co-autori), semnul de autor se dă după numele primului autor:
           G69      Gonciar, A.,  Pavlenco, P.  Bessonov

7. Coincidenţa semnelor de autor. Semnul de autor al unei opere poate coincide cu semnul de autor al altei opere dintru-n domeniu diferit, fără a se produce prin aceasta confuziuni la aşezarea cărţilor în rafturi. Indicele de clasificare zecimală fiind deosebit pentru fiecare din ele, aceste opere se aşează în locuri cu totul deosebite.

8.  Autorii omonimi în diferite domenii. Din regula precedentă rezultă, că pentru autorii cu nume identice, care au scris opere în domenii diferite, se dau aceleaşi semne de autor, deoarece indicele de clasificare zecimală al acestora diferă:
           Ex.: Dabija, Alexandra “Aripi pentru spirit    859.0  / D11
                                                                                  
                   Dabija, Alexandru “Biologie”                  58(075.3) / D11
                                                                                     
 
9.  Dubletele. Exemplarele unei opere, perfect identice între ele, primesc acelaşi semn de autor şi se aşază în rafturi unele lîngă altele. În cazul unei opere în mai multe volume, se aşează mai întîi toate exemplarele din primul volum, apoi cele din al doilea volum şi aşa mai departe.

10.  Aşezarea  cărţilor după semnele de autor. Cărţile se aşează în rafturi de la stânga la dreapta în ordinea indicelor de clasificare zecimală. Înăuntrul fiecărei diviziuni a clasificării, aşezarea se face în ordinea alfabetică a literelor din semnele de autor şi în cuprinsul fiecărei litere în ordinea crescîndă a cifrelor.

11. Clasarea literelor ă, â, î, ş, ţ . La clasarea alfabetică se respectă următoarele reguli:
-       literele a şi â  se clasează împreună cu litera a
-       litera î se clasează împreună ci litera i
-       litera ş se clasează împreună cu litera s
-       litera ţ se clasează împreună cu litera t

După stabilirea cotei de raft, aceasta se trece pe carte (pe pagina de titlu, pe copertă,  (conform tradiţiei bibliotecii) şi pe fişele de catalog (în colţul din stânga, sus).

5.       Tabele de autori (Havkina)

În biblioteca noastră, pînă în anul 2007 documentelor în limbi străine li se atribuiau semnul de autor după Tabela de autori Havkina. Din 18.12.2007, în urma deciziilor metodice, a fost luată hotărîrea de a trece la tabele de autori în limba română. În afară de tabelele de autori în limba română, la cotarea publicaţiilor în limba rusă,  folosim  « Трехзначные авторские таблицы, согласованные и соединенные с двузначными» Л. Б. Хавкина, ed. a 5-a şi a 6-a.

 Scurt istoricdin viaţa şi activitatea L. B. Havkina

Liubovi Borisovna Havkina (1871-1949) s-a născut într-o familie de medici. După  absolvirea gimnaziului de fete din 1888-1890, ţine lecţii în şcoala duminicală, înfiinţată de Cristina Alcevskaia. În 1891 este printre primii organizatori ai primei biblioteci din Haricov.Tot în acest an se angajează în serviciu la Biblioteca Municipală din Haricov, unde lucrează pînă în anul 1918. În perioada anilor 1898-1901 L. B. Havkina a studiat biblioteconomia la Universitatea din Berlin, unde a luat cunoştinţe de metodele americane de specialitate ale lui M. Dewey.

Munca în domeniul biblioteconomic, începe cu cartea “Biblioteci, organizare şi tehnici” (1904), pentru care i se decernează medalia de aur.  Începînd cu anul 1912 L. Havkina propune un proiect în sfera biblioteconomiei care, mai tîrziu, va deveni curs universitar pentru bibliotecarii din Moscova. În urma călătoriilor efectuate în SUA, Japonia editează  cartea “Biblioteca publică din New York”. Ca o sursă de inspiraţie la alcătuirea Tabelei de autori a fost lucrarea lui Cutter “Tabele de autori”.
    
Tabelele de autori Havkina  sînt formate dintr-o literă, urmată de 2  sau 3cifre, începînd cu 11 pînă la 99 în dependenţă de silaba combinată. Metoda de aranjare a tabelei de autori Havkina este  identică cu tabela lui Cutter, numai că, numerotaţia se începe nu de la 10, ci de la 11 pînă la 99.
        
        В.        11       Г.                         Спр            74      Троп
        В.  Д.  111     Г.  В.                    Справоч    741    Тропе
        В.  Л.  112     Г.  Е.                    Спре          742    Тропи
        В.  П.  113     Г.  И .                  Спри          743    Тропич
        В.  Ф.  114     Г.                         Спро          744    Тропк

Ex.:          Лукашук, Игорь Иванович                      Л84
                Богатин, Юрий Владимирович              Б72

Ex.:        «Жанр романа в классической и со современной     
                 литературе»                                              Ж314
Acelaşi semn de autor pot avea nu numai documentele a căror nume de autor este identic,  (Крылов И. А. Şi  Крылов А. Н.), К85, dar şi documentele a căror nume de autor se începe cu aceleaşi litere sau silabe ( Станиславский  şi  Станкевич) С764. 
             
Tabelele de autori reprezintă un instrument de bază în aranjarea cărţilor la raft, deoarece de ele, în bună măsură depinde realizarea, aşezarea şi cotarea publicaţiilor.  
     
Glosar: 

Cota  
Totalitatea simbolurilor (litere, cifre,semne) care servesc la indicarea locului unui document într-o colecţie de bibliotecă sau fond documentar.

Cotare
Operaţie care constă în atribuirea de cote.

Tabel
Document care conţine date ordonate, în general, în rînduri şi coloane, eventual însoţite de text.

Tabel de autori
Tabel conţinînd semne de autor formate din una-trei litere de la începutul numelui autorului urmate de un sistem de numere în ordine crescătoare sau o combinaţie de două sau trei cifre.

Cutterizare
Metodă de determinare a semnului de autor prin utilizarea tabelelor Cutter.

Document
Informaţie înregistrată care poate fi tratată ca o unitate într-un proces documentar, indiferent de caracteristicile şi forma ei fizică.

Ordine alfabetică
Organizarea unor unităţi în ordinea strictă a intrărilor de la A la Z.

 Clasificare Zecimală Universală (CZU)
Sistem de clasificare bazat pe clasificarea zecimală a lui M. Dewey care acoperă toate cunoştinăele umane, după un model comun de subiecte legate între ele.

 Ordinea de cotare                     
Aşezarea publicaţiilor în rafturi (de la stînga la dreapta, de sus în jos).

Bibliografie:
  1. Consultaţii de biblioteconomie. Bucureşti, 1969.P.1.280 p.
  2. Regneală, Mircea. Dicţionar explicativ de biblioteconomie şi ştiinţa informării : În 2 vol. Ed. a 2-a rev. şi adăugită. Bucureşti, 2001. Vol.1-2
  3. SR 13420 Clasificare Zecimală Universală : Indici de bază. Bucureşti, 2000.
  4. Tabele de autori (Anexă la consultaţii de biblioteconomie. Completarea şi organizarea colecţiilor. Supliment la Revista Bibliotecilor pe anul 1969). I.S.I.A.P., 1969
  5. Хавкина Л. Б. Трехзначные авторские таблицы, согласованные и соединенные с двузначными.
  6. http://lewebpedagogique.com

Niciun comentariu: