Șezătoarea literară cu genericul „Vechiul obicei moştenit din străbunei”

„ Folclorul nostru… nu numai că este sublim, dar te face să înţelegi

totul. E mai savant decât toată muzica aşa-zis savantă. Şi asta într-un

fel cu totul inconştient. E mai melodic decât orice melodie, dar asta

fără să vrea. E duios, ironic, trist, vesel şi grav.”

George Enescu

 La 07 februarie 2017 în incinta Bibliotecii IP Gimnaziul Rubleniţa s-a petrecut şezătoarea literară cu genericul: „Vechiul obicei moştenit din străbunei”. Participanţi fiind elevii din treapta gimnazială.

 Sala de lectură a fost decorata cu obiecte artizanale, de factura ţărănească: căni din lut, linguri din lemn, ştergare, fus etc., totul pentru a crea o atmosfera specifica şezătorii de la sate. Patru mese aranjate în forma de stea, în centrul ei fiind una încărcată cu cele enumerate mai sus. Elevii au fost împârţiţi în patru echipe. O parte din elevii stăteau  la mese fiind gazde, iar ceilalţi -oaspeţi şi veneau la şezătoare aducând  bucate.

 Şezătoarea s-a deschis cu poezia spusă de un elev care a fost gazdă având în mâini o tavă cu pâine şi sare pentru a întâmpina oaspeţii. Au fost anunţate obiectivele propuse spre realizare în cadrul activităţii:

- consolidarea cunoştinţelor despre tradiţii şi obiceiuri transmise  din străbuni;

- dezvoltarea dragostei pentru arta populară;

-recitarea  rolurilor în mod expresiv, folosind un ton şi o mimică adecvată;

 -prezentarea  costumelor  populare din diferite zone ale tarii;

- intonarea cântecelor cunoscute, respectand linia melodica;

-prezentarea produsul finit si modul de realizare.

 Toţi elevii, paticipanţi la şezătoare, ascultînd  îndrumarea bibliotecarului au început să lucreze. În timp ce se lucra, elevii clasei a VI-a^”B”au dramatizat sceneta „Fata babei şi fata moşneagului” de I. Creangă, îndemnând publicul să i-a pildă de la fata moşneagului ,căci:

„Răutatea şi mândria,

Lenea şi cu lăcomia,

Niciodată nu te-ajută,

Ba ţi-aduc pagubă multă.”

 Apoi doi elevi şi-au prezentat costumele naţionale cu care erau îmbrăcaţi, cusute cândva de mâinile mamei şi a bunicii sale.

 Au fost interpretate cîntece populare vechi , la care toti paticipanţii s-au cuprins în hora strămoşească mostenită din străbunei.

  Fiecare echipă a realizat  obiecte diferite: semne de carte cu ajutorul cusăturilor, repararea cărţilor deteriorate, reânnoirea separatoarelor de carte, cusuturi în biser, croşetare, precum şi momente de inspiraţie  poetică  scrise şi recitate de elevi  în timpul şezătoarei.  

 Este o mare bucurie că încă se mai păstrează în unele zone ale ţării aceste datini care ne ajută să înţelegem sărbătoarea respectivă precum şi să ne bucurăm împreună de Marele Praznic. Păstrarea acestor datini este o mărturie vie a faptului că avem o conştiinţă a neamului din care facem parte.  Obiceiurile ţin de conştiinţa poporului român pentru că exprimă înţelepciunea populară a acestui neam, sunt esenţe ale bogăţiei noastre spirituale.

Nina Grincu

bibliotecar grad didactic I,

IP Gimnaziul Rubleniţa